joi, 29 decembrie 2011

De-ar fi fost Capitanul nord-coreean

De-ar fi fost Capitanul nord-coreean
Ar fi mancat orez cu Jesus si ar fi avut amandoi ochii mijiti
De la constipatia sfanta precum soarele de pe cerul Phenianului
Care s-ar fi numit de fapt Zelea-Kodrian
Sud-coreenii ar fi fost noii evrei
Huliti si persecutati pentru ca slujesc hidra capitalista
Si Dan Puric ar fi fost nord-coreean
Si ar fi facut pantomima in metroul cel cu candelabre kitschoase de cristal
Ar fi fost invitat la televiziunea de partid si de stat
Si ar fi propovaduit mantuirea natiunii nord-coreene prin rugaciune si post ortodox
Iar cand ar da coltul cate un camarad
Toata legiunea ar marsalui plangand isteric si miorlaind:
Aiiaiiaiii, ai murit, preaiubite Kim-Jong-Sima!!!!

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Evdochia il intalneste pe camaradul Nicodim

Evdochia in misiune spre curtea maretului Jiji Becali, cu puloverul sub brat, intru invesmantarea Mantuitorului cel placat cu aur si infipt in mijlocul curtii. Intra Evdochia in curte, tiptil tiptil si inchinandu-se de trei ori pe milisecunda. Cand colo, stupoare! Gizasul parea suspect de tern, nu sclipea aurit in soare precum maselele Cuviosului Vanghelie. Si era cam intunecat de felul sau. Probabil de la soarele desertului. Cand sa se suie Evdochia pe cruce, in mod acrobatic, ca sa il imbrace, constata ca Jesusul misca si stranuta. "Necuratenie iudeo-masonica! Complot globalist! Ce Doamne Iarta-ma se intampla?" - zbiera Evdochia. "Au nu esti tu Iisusul cel ce s-a jertfit pentru a noastra bantuire?" "Ntz", raspunse Cel de pe cruce. "Eu sunt Banel Nicolita!" Auzind acestea, pe Evdochia o lua lesinul. "Da' ce ai cucoana? M-a rugat Nea Gigi sa stau putin pe cruce, pana isi duce originalul la lustruit. Vrea sa il ia cu el in vacanta la Muntele Athos!"
Evdochia pica la pamant, cu fustele in sus, aratandu-i lui Banel o viziune cereasca: izmenele ei cu citate imprimate din "Carticica sefului de cuib". Dar din fericire pica pe moale, si anume in capul unui camarad trimis in secret de Miscare sa o supravegheze daca isi indeplineste temeinic si legionareste ordinele. Zbang! Si un cucui rasari in capul camaradului Nicodim, caci asa il chema pe vrednicul tanar patriot. "Iarta-ma, te-am ranit? Am fost impinsa de diavol, aici s-a petrecut o conspiratie mondiala", se scuza Evdochia. "Nu te teme, sora mea! Sunt obisnuit sa stau in preajma mortii, care imi va fi mireasa, cum bine spunea Capitanul", o linisti camaradul Nicodim, caruia Evdochia i se parea tare atragatoare, desigur, intr-un mod absolut crestinesc si ortodox, fara dorinte de impreunare inaintea tainei cununiei. Nici el nu ii era tocmai indiferent Evdochiei, cu privirea lui vizionara si usor crucisa si cu barba paduchioasa Arsenie Boca-style. "Camarada Evdochia, cred ca ti-ai indeplinit cu daruire si curaj misiunea. In lipsa de Mantuitor, eu zic ca poti sa-mi imprumuti mie puloverul si caciulita, e cam frig la marsurile astea legionare si cine stie, poate imi poarta noroc si ajung si eu martir al neamului! Yeeey! Acum ia-ma la brat si spune-mi 'Sieg, heil'"
Fericita, Evdochia il urma la sediul Miscarii, dar nu fu atat de nerusinata sa ii asculte indemnurile necuviincioase si sa il ia la brat, ci merse cu cinci pasi in urma lui si capul plecat, asa cum se cuvine oricarei crestine adevarate. Numai Banel incerca sa le strice idila, strigand in urma lor: "Lasati-mi mie laneturile alea, ca e friiiigggg si cine stie cand se intoarce Nea Becali! Baaii! Cu voi vorbesc, ciudatilor!"

duminică, 11 decembrie 2011

Evdochia are viziuni cu Capitanul in tufis


Evdochia se pregatea de prima sa incercare, tricotatul, pardon, tesutul (suna mai arhaic) puloverului pentru Trista Icoana a Mantuitorului din... haha, bang bang bang, cuuurtea lui Jiijii Beecaaali! (hahalerelor care sunteti voi hahalere, tradatori de Neam si Tara!) Grea misiune era asta, mai ales ca trebuia sa zamisleasca cu multa dragoste de natie un model tare complicat: Parintele Arsenie Boca, impartind anafura la gaini si caprioare. Inhatandu-si andrelele tricolore, Evdochia se retrase intr-un tufis din curtea Bisericii Sf. Pangasie (ocrotitorul pestilor de peste mari si tari), pentru a-si face lucrarea placuta Domnului. Mai ales ca, potrivit secretul impartasit de camarazi, tufisul cu pricina se mai numea si Tufisul Capitanului, stiut fiind ca acolo se ascundea El intru post si rugaciune cand se simtea prigonit de dusmanii patriei. Sau cand avea indigestie.
Cum sta ea si impletea, mormaind rugaciuni si blesteme la adresa celor fara de credinta, puf! - iaca si viziunea. Caci nu exista camarada aspiranta care sa nu aiba viziuni. Chiar intrase la idei, ca ei nu ii mai venea (viziunea, desigur, blestemat fie cel ce gandeste la alte mascari). "Strigam in ciuda sortii, sa ne traiasca mortii! Buhuhu! Eu sunt Cornelush Zelea Codreanu si am venit sa te indrum! Adica, eu, Capitanul, nu firma aia de transport auto... sa ne intelegem". Evdochia sari in picioare, salutand demn si plina de patos: "Porunceste, Capitane! Traiesc bantuita de apropierea mortii si de jertfa si de toate alea! Am si chiloti cu Adolf! Fac orice ca sa avem o Tara ca soarele sfant de pe cer!"
"Stai, ho, femeie", zise Capitanul. "Vroiam doar sa iti spun ca ti-a scapat un ochi din andrea si il facusi pe Arsenie Boca usor chior. Vrei sa faci Miscarea de cacao?"
"Imediat indrept greseala, Garda merge inainte!", se conforma Evdochia, fericita fiind ca i s-a acordat suprema onoare, vizita duhului celui mai viteaz fiu al natiei. In timp ce Capitanul se evapora intr-un fum verzui, zburand catre Dealul Mitropoliei, ca sa mai inspire ceva mirosuri din vinul pivnitei Patriarhiei, Evdochia isi facu trei cruci mari si desavarsi lucrarea: puloverul era gata, avand ca bonus si o caciulita cu cruce in varf. Urma doar sa intre prin efractie in curtea lui Jiji, pentru a imbraca sarmanul Jesus.

vineri, 9 decembrie 2011

Bătuta Gramaticală

Foaie verde de cicoare,
Vă curg mucii peste poale.
Vă numiţi legionari,
Vă daţi demni, viteji şi tari.
De-abia scrieţi trei silabe,
Cu opt greşeli gramaticale,
Bac-ul l-aţi trecut cu pile,
Tőkés scrie mult mai bine.
Foaie verde, fund păros,
Sunteţi răi până la os.
Vă daţi patrioţi focoşi,
Luptători din moşi strămoşi,
Dar când scrieţi o fărâmă,
S-a cam dus limba română.
Foaie verde, suflă vântul,
S-a umbrit cu voi Pământul.
V-aţi scăldat în valea seacă,
Nesimţirea va îneacă,
Hop, şi-aşa şi-aşa.

miercuri, 7 decembrie 2011

Parul de pe picioarele Evdochiei ii dovedeste rasa pura ariana

Evdochia era gata de noua sa misiune in slujba Garzii si a Capitanului. Dar ca sa poata fi admisa in randurile nobilei Osti a Tinerelor Crestine, trebuia ca, pe langa probele de foc ce urmau a fi duse la indeplinire, sa treaca si testul de puritate! Daca, ferit-a Sfantul Becalie, avea ceva picaturi de sange impur? Erau trebuincioase dovezi ca Sora si viitoarea Camarada Evdochia se tragea din Stefan cel Mare si Sfant si Mihai Viteazul si toti martirii Neamului, nu din vreun pardaian, itic sau ianos... Caci se stie, romanul verde ortodox e singurul care va ajunge in Imparatia (portocalie) a cerurilor!
Asa ca trecu la evaluat, fiind scanata de ochii de vultur geto-dac ai camaradului Arsenie si camaradei Evantia. La ce concluzii ajunsera ei:
- Podoaba capilara nevopsita si usor unsuroasa dovedeste respect intr-ale ortodoxiei, caci in post e de mare ocara sa te speli, iar vopsitul parului ce ti l-a lasat Dumnezeu ar fi fost un mare pacat.
- Dintii innegriti de greutatile vietii arata ca novicea camarada a tinut toate posturile si randuielile si nu a facut greseala sa se duca la dentist, ca se stie, dentistii astia au carte deci precis sunt evrei, care se stie ca vor sa cucereasca lumea ocupand toate posturile bune in loc sa imbratiseze credinta in Iisus. O alta dovada de devotament al camaradei este ca nu foloseste pasta de dinti, care este in trei culori, rosu-alb-verde, steagul Ungariei, deci Evdochia prefera sa nu isi spele dintii romanesti decat sa isi tradeze patria.
- Imbracamintea este de asemenea decenta, de femeie crestina si credincioasa, cu fusta lunga, batic, culori decente (gri-sobolan-precum-sobolanii-care-rodeau-degetele-de-la-picioarele-camarazilor-martiri-in-detentie, verde-legionar-ca-maieul-purtat-de-capitan, maroniu-precum-lemnul-crucii-mantuitorului) Camarada Evdochia poarta multe cruci, ceea ce ii adauga la punctaj.
- Chilotii tetra dovedesc gene pur romanesti, de femeie care nu cunoaste destrabalarile occidentale, ca ungurii sunt mai la vest de noi, deci sufera de rataciri papistase. Daca porti chiloti tetra, aperi granitele patriei mume, asta se stie, deci Evdochia lupta contra globalizarii.
- Cel mai important amanunt: Evdochia nu a cedat niciodata ispitei lumesti a epilarii, lasand parul acolo unde Dumnezeu a vrut sa creasca, si Slava Cerului, a vrut asta din plin. Se stie ca o femeie de rasa pura ariana si in plus romanca si ca bonus ortodoxa nu isi pierde vremea cu astfel de desertaciuni, in loc sa il slaveasca pe Dumnezeu, pe Capitan, pe sot, pe soacra, pe presedintele Basescu, pe Patiarhul Daniel, indiferent de ordine.

marți, 6 decembrie 2011

Taranul de sarbatori e in rand cu lumea


Cuum draaaga, nu tii post?
Dar vai, nu stii ca e dezlegare la peste?
Cum, nu te duci la hypermarketuri sa iti burdusesti frigiderul de Sfintele Sarbatori?
Cum, nu te duci la munte de Revelion, cu 1000 de euro pe noapte?
Cum, nu pui sarmale si slana pe masa de Craciun?
Vai, nu te duci la masa la rude de Sfintele Sarbatori? O nasa, niste socri, cuscri, ceva? Vaaai!
Si cum, nu pleci sa te inghesui in trafic sapte ore pe Valea Prahovei?
Dar vai, nu te duci sa te bati la coada la electrocasnice, ca sunt reduceri? Cum poti scapa asa ocazie?
Si cum, nu dai si tu semeseuri la toata lumea cu urari? Stiu eu un site cu ziceri foarte originale.... sa vezi ce nostime, mi l-a aratat cumnata-mea!
Dar cum, nu esti pregatit sa il primesti pe preot sa iti sfinteasca-casa?
Dar nu stiai ca de Anul Nou se duce masina la spalatorie, ca sa intampine curata PUNTEA DINTRE ANI? Asa se face, altfel ai ghinion.
Si cum, nu te simti balonata si nu ai arsuri si indigestie dupa chiolhanurile de sarbatori? Vaaai, inseamna ca nu ai petrecut!

Bătuta Cu Săruturi

Foaie verde, trei măicuţe,
Legionarii-s nişte puţe.
Capul mic şi gura mare,
Si prostimea, o splendoare.
Când e un prilej de ură,
Le curg balele din gură.
Râuleţ cu bilă amară,
Verde, groasă, legionară.
Toţi aleargă prin păduri,
Precum dihorii-n călduri.
Foaie verde, vântul bate,
Zelea să vă pupe-n spate.
Si de vreţi mai dulci fiori,
Să vă strângă până-n zori.
Foaie verde, păpuşoi,
Greată mi-e s-aud de voi.
Si când oi bate hora-n sat,
Să-l pupaţi pe Zelea-n lat,
Hop, şi-aşa şi-aşa.